Am început ziua mai târziu decât am planificat, căci frigul ne-a ținut în corturi.
Ne-am înviorat cu o porție sănătoasă de Aikido înainte de masă și ne-am înghesuit cu toții la șuncă și cașcaval.
După masă, a început distracția. Am descoperit că farfuriile de carton nu zboară în direcția intenționata atunci când bate vântul și ne-am spart de râs în repetate rânduri.
După ce ne-am potolit foamea din nou, am apucat „de coarne” alte tehnici de Aikido.
Am avut timpul de odihnă aferent, apoi echipele au trecut cu rândul pe la atelierele de pictură și de prim ajutor și pe la tras cu arcul.
Nou-veniții au ajuns fix la timp și ne-am ocupat de „cazare”, după care le-am găsit locul în echipele deja existente.
Apoi ne-am chinuit să ajungem cât mai sus în copac fără să ne urcăm în el, pentru a lega și a dezlega apoi niște panglici.
Am terminat după-amiaza jucându-ne cu baloane, un pic fără succes, ce e drept, căci nu am realizat cât de ușor pot zbura baloanele în toate părțile când bate vântul.
După cină, am mai încins chitara o vreme, dar oboseala și frigul ne-au alungat în corturi și am adormit, tremurând, dar cu gândul la următoarea aventură.